A galiña criuza e a vurpe fúrba
(La gallina curiosa e la volpe furba)
Na galiña ca stova a Sutuolla
cu tante otre galiñe in pó criuze,
a s’éa cazò au Tanun, da na só lolla,
cu éi gollo cantadù e cu éi só spuze.
E na vurpe, smaría per la baziña,
cha da u Scrözo a s’ne ‘ndova a Muntarban,
a l’à vista pitò deré aa ramiña,
e a pensova: “Sta pulla l’è éi mè pan;
Ma chì a cósa l’è spessa, e a dévo stò
aténta an möve manco ciú ‘n cavéj,
perché là a l’umbra, a fose na tiò
cu u sciöppo prunto, u me spéta Munfréj”.
E l’à ciamò a galiña, cian cianin,
da l’órto, pansa ‘n tera in mezo ai fove:
“Bella pulla, chi gnì da Muncanin,
a gh’avréiva na cósa da cuntove.
In ceto c’ö saciúo daa faiga vegia,
che fóscia l’éa na meza mè parénte;
ma l’è na cósa da bufò ‘nt’l’uegia,
e sénsa parlò chi, cu tante génte.
Se per coxo stu ceto u v’interessa,
gnivne per séña fiña da cà mè,
ma staséja, che primma a voggo a messa,
pö as vigremo ‘nta tañna di Vedrè”.
“Lì da cà vóstra? Própio a v’aringrosio
- a dixe a pulla - ma am trövo genò”;
“Ne stéilo manco a dì, cu n’è ‘n palosio,
e in saréj sula; a gö déi otre a snò.
Primma ‘n tóa u-gh sarà l’óca maíña,
che a la chéita ö scuntrò sú daa capletta;
e dóppo a servirö na vóstra vxiña,
na farauña ca stà ‘nta Ruchetta.
E vui per tersa, e in sentiréj déi belle,
tra púgnòtte chi bùjo e chi fan fúmme;
cóse grósse, da ne stò ciú ‘nta pelle,
e per segúo, manco ciú ‘ntéi ciúmme”.
Cuscì a pulla criuza, ‘nta séjaña,
sciurtía dai gataö du só pulò,
a riva ‘nti Vedrè, própio daa taña
da vurpe fúrba, che stova a spitò.
E a-gh dixe a vurpe: “Gnì, cu gh’è mè sö
ca tritulla i savui e i cundiménti;
l’è rivò n’ìsta, per fò cavagnö,
cui só vurpótti c’an zà scangiò i dénti.
Gnì, bella pulla, stéive atocco ai sciomme,
ca preparemmo cutéi e fursliñe,
e tanto av cunto a fóa, lunga me a fomme,
da vurpe fúrba ca mangia éi galiñe”.