Communitas Carosii

Éi fóe dei ferguò

A sánta
(La santa)di Roberto Benso

Clicca (o tocca) le parole in carrosino per vederne la traduzione in italiano.

A Teixinín déi Mío
a ‘ndova sémpre a Messa
c’un scialetto sarsío
e u scusò cu ‘na pessa.

Sula, sénsa parenti,
a pregova u Segnù,
id doghe pan e dénti,
e, su puéiva, in pó ‘d sù.

A stova ‘ntéi carugio
díto da Rumaníña,
vegia me né strufugio,
cu ‘na stansia, a cuxíña,

‘na riaña, a pasanöa,
l’egua déi funtanín;
a n’éa moi ‘ndeta aa scöa
ma a pregova ‘n latín.

Quande ch’a s’asugnova,
a gníva turna fietta,
‘nta strò ‘d Gnerzi, cu a crova
e i pégue, o ‘nta Garbletta,

o ‘nti serveghi, a scöe
súbto dópo dixnò,
cu na stacò ‘d nisöe
e l’úga rapújò,

discosa, e a dova man
a só frè ciú pcinín,
biundo me ‘n campo ‘d gran,
bello me n’amuín...

E i l’an sterò a Pasquetta,
cu u só vestì in pó lízo,
e i gh’an limpío a scarpetta
de rgoli, in paradízo.

Ma au lúme da candéja
déi vóte lé óu vighíva
zugò, ‘ntu scúo da séja,
cu a gotta, atoco aa stíva.

E i onni sun passè
me i grañe du ruzeo,
da l’inverno a l’astè,
daa nötte au giurno ceo:

In pan da mezza mutta,
‘na vignetta a Ricói,
éi castogne cu a zutta,
pulénta e taracói.

Ai feste u ghéa na fía
ch’a gh’ purtova ei mnestrun,
a fàiña ‘nta dfanía,
öve, lete e xiambùn.

Ma a Teixinín l’éa stanca,
l’éa stanca da só vítta;
cu a testa tútta gianca
a stova sémpre sítta;

peró a dixéiva ‘ncua,
dóppo na riguzía,
a na bella scignua,
ch’l’éa zuna e bén vestía,

cu a lúxe ‘n ti cavéj,
ch’l’éa stúfa d’ésse lì,
ch’a vuéiva ‘ndò cu quéj
ch’i gh’ vuéivo bén, cuscì

l’è gnúo, na bella séja,
só frè pcinín da-u sé,
u gh’à smurtò a candéja,
e u l’à purtò cu lé.