Communitas Carosii

Éi fóe dei ferguò

U lúxeltrín di Nenni
(Il lucertolino dei Nenni)di Roberto Benso

Clicca (o tocca) le parole in carrosino per vederne la traduzione in italiano.

In lúxeltrín cu u numeoggio ‘d Grígua,
perchè l’éa stramúò da Sampedáiña
cu dù sinsee e cu quarche fermigua,
in mezzo ai socchi du súcro e da faiña

suvra éi coro déi Bénso, na matiña
u s’asueggiova ai Nenni in ti na préa;
e l’è passò éi cagnin da Marseliña
tútto rgiulío, ch’us ne ‘ndova aa féa.

E u gh’a dito: “Bungiurno, lúxeltrín,
ti porli sémpre zenéize da Meña?
l’è l’ua che t’impori éi caruxin,
o ti‘t creddi ca semmo a Sampedeña?

E se ti nu sè ‘ncù, fatlo mustrò
dai lúmòsse déi Gure e ‘d Rócca Ciulla,
o dai lagorde, chi stan a ‘ngrasciò
in ti campi ‘d patote, nó ‘d sigulla”.

“Éi caruxin óu porlo méj che tì,
– u gh’ dixe Grigua – che ti l’è ‘mparò
dai faxañi déi Gáj e ‘d Canavì,
e dai russe, chi stan a cetezò

in Pendra, ai Cascinótto, fin ch’un riva
u Rnestro, per dui bótti dop mezgiurno,
e u tisuña cu u duzze zú daa riva,
cuscì chi veggo i fulgari anche ‘d giurno.

Mi ‘nvéce, óu ‘mporo chì daa Marinin,
inta cioppa déi pusso, e l’è na ‘rmua,
anche sa dévo stò aténto ai Pasquin,
cu gà quattronni, e u vö piome ‘nta cua.

Ma éi Carlin, cu n’à sette, un mè dà bréiga:
u zöga sutt’au túsco di na sciénga,
pö u scura ei gotto e i crumbi, e u s’arampéiga
in ti poli e ‘ntei vighe da liénga.

E ‘ntéi séje d’estè, chi daa mè taña,
a mu riposso, in mezzo a l’erba amoa,
cu éi dónne chi preporo éi mogie ‘d laña,
e i ómi ai fresco inti scáiñi da scoa.

E se ti vö savéj própio a vritè,
a Meña an ma ricórdo manco ciú,
mi a sun di Nenni, e ista l’è cà mè,
da-a tópia fiña a-i pusso, o ‘n pó ciú ‘n sú”.

“Va bén, va bén, a pío turna a mè strò
– u gh’à dito éi cagnin – sta ntu tó nio;
mi am ne voggo ai banchetti ‘ntu ciassò
e suvra éi giostre, a fome quarche gio”...

E u lúxeltrín di Nenni, aa stagiun buña,
u se rcuvrova sémpre inta só préa,
ma l’è passò u landó da Çentriuña,
e Grigua l’è xnegò ‘n mezzo aa puvréa

davanti aa cà ‘d l’Ardito; alua éi Pasquin
u l’a purtò ‘nta taña sutta aa scoa,
e l’è restò per sémpre caruxin,
int’l’órto ch’u prufúmma d’erba amoa.